Fabrizio De André, Mauro Pagani, 1984

Jamin-a

Lengua ’nfeuga Jamin-a
lua de pelle scûa
cu’a bucca spalancà
morsciu de carne dûa
stella neigra ch’a lûxe
me veuggiu demuâ
’nte l’ûmidu duçe
de l’amë dû teu arveà

Ma seu Jamin-a
ti me perdunié
se nu riûsciò a ésse porcu
cumme i teu pensë
destacchete Jamin-a
lerfe de ûga spin-a
fatt’ammiâ Jamin-a
roggiu de mussa pin-a

E u muru ’ntu sûù
sûgu de sä de cheusce
duve gh’è pei gh’è amù
sultan-a de e bagasce
dagghe cianìn Jamin-a
nu navegâ de spunda
primma ch’à cuæ ch’à munta e a chin-a
nu me se desfe ’nte l’unda

E l’ûrtimu respiu Jamin-a
regin-a muaé de e sambe
me u tegnu pe sciurtï vivu
da u gruppu de e teu gambe
E l’ûrtimu respiu Jamin-a
regin-a muaé de e sambe
me u tegnu pe sciurtï vivu
da u gruppu de e teu gambe

Lingua infuocata Jamina
lupa di pelle scura
con la bocca spalancata
morso di carne soda
stella nera che brilla
mi voglio divertire
nell’umido dolce
del miele del tuo alveare

Sorella mia Jamina
mi perdonerai
se non riuscirò a essere porco
come i tuoi pensieri
staccati Jamina
labbra di uva spina
fatti guardare Jamina
getto di fica sazia

e la faccia nel sudore
sugo di sale di cosce
dove c’è pelo c’è amore
sultana delle troie
dacci piano Jamina
non navigare di sponda
prima che la voglia che sale e scende
non mi si disfi nell’onda

E l’ultimo respiro Jamina
regina madre delle sambe
me lo tengo per uscire vivo
dal nodo delle tue gambe
E l’ultimo respiro Jamina
regina madre delle sambe
me lo tengo per uscire vivo
dal nodo delle tue gambe

Torna

Valid XHTML 1.1 Valid CSS!